Iulius Cezar este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai grozavi strategi și tacticieni din istorie, iar cercetătorii din Germania s-ar putea să fi descoperit exemplul cel mai bine conservat al unei structuri defensive, căreia i-a pus bazele cu mai bine de 2.000 de ani în urmă.
Așa-numita „apărare cu țepi” era cunoscută și sub numele de „sârmă ghimpată romană” și a fost descrisă de Iulius Cezar în „Războiul galic”, care este o relatare a campaniilor sale militare din Franța și Germania de astăzi, potrivit Interesting Engineering.
Sistemul de apărare este constituit dintr-o serie de crengi ascuțite de copac, înfipte în partea de jos a unui șanț acoperit din jurul unei fortificații romane. Forțele inamice care încercau să traverseze șanțul cădeau prin el și se împungeau în țepușele de sub acesta.
O echipă de studenți de la Universitatea Goethe din Frankfurt a descoperit cele mai vechi exemple de apărare, de-a lungul vechii frontiere romane, într-un loc situat între orașele germane de astăzi Bonn și Mainz.
Situl se află la 1,6 kilometri distanță de un sit deja cunoscut al unui vechi fort roman, descoperit pentru prima dată în 2016.
Noua descoperire este localizată la Blöskopf Hill, care conține primele exemple conservate de apărare cu țepi de lemn descoperite până în prezent.
Alături de țepușă a fost găsită și o monedă romană datată în anul 42 d.Hr., ceea ce plasează țepușa la aproximativ 100 de ani după Iulius Cezar, dar și mai devreme decât ultimele fortificații romane de-a lungul graniței de nord a imperiului.
Situl pare să fi fost o tabără fortificată construită ca să apere o operațiune minieră de extracție a argintului în curs de desfășurare de către romani în zonă.
În zonă, săpăturile anterioare au scos la iveală un important fort roman, deși cu puține structuri permanente, împreună cu minereu de argint, zgură metalică și dovezi ale unui contingent mare de soldați.
Un indiciu privind scopul taberei vine de la istoricul roman Tacitus, care a scris că guvernatorul roman Curtius Rufus a încercat să sape după argint în acea zonă, în jurul anului 47 d.Hr. Încercarea s-a dovedit, în cele din urmă, fără succes. De fapt, în zonă exista argint atunci când romanii au început să sape, dar era undeva mai adânc decât au căutat ei.
Exploatarea minieră de argint ar explica, de asemenea, apărarea și garnizoana de trupe din apropiere. Având în vedere potențialul lucrativ al descoperirii, un raid surpriză al localnicilor nu ar fi exclus.
Membrii unui trib din Brazilia, evacuați de autorități. „Ceea ce am văzut a fost un genocid”